• Sondajul ”Barometrul de opinie publică – Adevărul despre România” a fost realizat de INSCOP Research la comanda Adevărul. Sondajul a fost realizat în perioada 12 – 21 iulie 2013, pe un eșantion de 1050 persoane și este reprezentativ pentru populația României de 18 ani și peste 18 ani.Eroarea maximă admisă a datelor este de ± 3%, la un grad de încredere de 95%.

 

MODIFICAREA CONSTITUŢIEI

  • Dacă în toamnă vor fi chemaţi la urne pentru modificarea Constituţiei, 38,8% dintre români afirmă că sigur se vor prezenta. Mai puţin comparativ cu scorurile înregistrate în aprilie (40,8%) sau martie (43%).
  • 40,7% dintre respondenţi sunt indecişi. 9,9% sunt siguri că nu vor participa la vot in timp de 5,3% au ales raspunsul “actuala Constituţie nu trebuie schimbată”. Non-răspunsuri în proporţie tot de 5,3%.
  • În concluzie, nu exista un entuziasm mare pentru schimbarea Constitutiei, dar in nici un caz nu putem vorbi despre o susţinere publică pentru legea fundamentală în forma ei actuală. Modificarea Constitutiei este in bună măsură afectată de relativul dezinteres general faţă de politic.
  • Segmentul de vârstă 18-35 de ani este mai degrabă indecis privind prezenţa la un eventual referendum pe această temă decât celelalte, în timp ce persoanele cu nivel mai scăzut de educaţie sunt mai degrabă înclinate să nu se prezinte la vot decât alte categorii.
  • Faţă de valorile indicatorului de mai sus înregistrate în primele luni ale anului 2013, este varianta de răspuns „mă mai gândesc dacă merg să votez” a cunoscut în iulie o modificare semnificativă faţă de lunile anterioare. Practic, dezbaterile din ultimele luni privind modificarea Constituţiei nu au dus la convingerea electoratului că tema merită o „investiţie” electorală. De asemenea, a scăzut numărul de non-răspunsuri, acestea mutându-se în bună măsură probabil în zona indeciziei.
  • În ceea ce priveşte scăderea pragului de validare a referendumului de la 50 la 30%, 31,4% dintre români o consideră o măsură bună care deblochează deciziile, 43,7% o văd ca pe o măsură negativă care afectează democraţia. 24,9% au ales varianta nu ştiu/nu răspund ceea ce indică totuşi o relativă necunoaştere sau neînţelegere a implicaţiilor măsurii de către o parte a votanţilor.
  • 40,3% dintre români sunt adepţii unui parlament unicameral, „în care deciziile se iau mai repede”. 41,7% vor parlament bicameral, care „evită deciziile abuzive printr-un control mai bun”.18% au ales să nu răspundă. Distribuţia procentelor este influenţată şi de simpatiile politice actuale în condiţiile în care o parte consistentă dintre votanţii USL aleg opţiunea pentru parlamentul bicameral.
  • Deşi o temă foarte dezbătută în contextul crizei permanente de încredere în instituţia Parlamentului, soluţia parlamentului unicameral nu pare nici ea cea mai potrivită în condiţiile actuale. De asemenea trebuie luată o precauţie legată de stocul de cultură politică privind funcţionarea Parlamentului.
  • Probabil cea mai mare parte a respondenţilor nu au un grad de cultură politică parlamentară care să fundamenteze o analiză la „rece” a tipului de parlament dorit, în bună măsură opţiunea pentru parlament unicameral fiind legată mai degrabă de lipsa de popularitate a instituţiei actuale şi de o ipotetică reducere a cheltuielilor „cu parlamentarii” în cazul unicameralului.
  • În privinţa atribuţiilor Parlamentului, 18% dintre respondenţi cred că ar trebui să scadă (21,5% exprimau acest punct de vedere în aprilie), 40,5% să rămână la fel (40,4% exprimau acest punct de vedere în aprilie), 33,2% să scadă (20,1% exprimau acest punct de vedere în aprilie).
  • Pentru funcţia prezidenţială, 23,1% cred că atribuţiile ar trebui să scadă (comparativ cu 22,2% care credeau acest lucru în aprilie), 40% să rămână la fel (comparativ cu 37% care credeau acest lucru în aprilie), 29,8% să crească (comparativ cu 22,5% care credeau acest lucru în aprilie).
  • La atribuţiile Guvernului, 12,4% cred că ar trebui scăzute, 42,5% să nu se schimbe, 36,7% să crească.
  • O opinie omogenă, clar direcţionată privind o eventuală necesitate a reaşezării raporturilor de putere dintre principalele instituţii de conducere nu există, distribuţia răspunsurilor având mai degrabă o logică electorală şi reflectând asocierea structurilor respective cu partidele sau politicienii care le ocupă şi nu cu nişte atribuţii obiective.