Aprilie 2013: REVIZUIREA CONSTITUȚIEI

de | apr. 8, 2013 | -2013-, Cercetari

[:ro]Descarcă PDF: 5.04 INSCOP Constitutie

 

  • Sondajul ”Barometrul de opinie publică – Adevărul despre România” a fost realizat de INSCOP Research la comanda Adevărul. Sondajul a fost realizat în perioada 19-27 martie 2013, pe un eșantion de 1082 persoane și este reprezentativ pentru populația României de 18 ani și peste 18 ani.Eroarea maximă admisă a datelor este de ± 3%, la un grad de încredere de 95%.

PARLAMENT UNICAMERAL VS. BICAMERAL

  • Sub rezerva unui număr mare de non-răspunsuri (22,4%), opinia publică este împărţită între preferinţa pentru parlamentul unicameral (46,8%) şi cel bicameral (30,9%). Un procent mai mare preferă, după cum se vede, mai degrabă parlamentul unicameral, fapt consonant cu slaba încredere publică în instituţia parlamentară. În accepţiunea unei bune părţi a publicului, bicameralismul este probabil asociat cu un număr mai mare de palamentari şi cu proceduri mai complicate. La acest tip de percepţie contribuie şi deficitul de cultură politică a unei părţi importante a populaţiei nefamiliarizate cu virtuţile “conflictului” mediat în structuri instituţionale de reprezentare, ca valoare fundamentală a unei democraţii consolidate.
  • Două segmente de vârstă se pronunţă majoritar pentru parlament unicameral: cei între 36 şi 50 de ani, respectiv cei între 51-65 de ani. Pe segmentul de vârstă 18-35 ani, opţiunea pentru parlament unicameral este ceva mai ponderată. Persoanele între 36-65 de ani, segmentul matur şi activ este şi cel mai grevat de responsabilităţi economice, sociale, familiale etc. Prin urmare, este şi cel mai expus la frustrări privind nemulţumirile uzuale cu activitatea parlamentului, în special la presupusa lipsă de eficienţă a acestuia raportată la numărul de aleşi.
  • Pe categorii de venit, persoanele cu venit mediu au o tendinţă mai accentuată decât persoanele cu alte categorii de venit spre a prefera parlamentul unicameral.

TIPUL DE REGIM POLITIC

  • În ceea ce priveşte preferinţa pentru un tip de regim politic, românii vor republică prezidenţială (35,3%), monarhie constituţională (17,7%), republică parlamentară (13,2%), republică semiprezidenţială (12,9%). De asemenea, există un număr mare de non-răspunsuri – 20,8%. La o primă vedere, românii sunt republicani convinşi, lucru evident din date (61,6% îşi declară opţiunea pentru o formă republicană de guvernământ).
  • Pe de altă parte, remarcăm că este mult mai mare numărul respondenţilor care preferă structuri în care autoritatea statului este „personificată” (republică prezidenţială, semiprezidenţială şi, parţial, monarhie) – 65,9%, decât cel al respondenţilor care preferă structuri mai degrabă colective de conducere (republică parlamentară). Această dispunere a percepţiei autorităţii politice are în spate o îndelungată tradiţie istorică a raportării la un lider vizibil, cu personalitate care permite populaţiei o înţelegere simplificată a mecanismelor de exercitare a puterii, precum şi a procesului de luare a deciziilor
  • Preferinţa pentru o republică semiprezidenţială este cumva reziduală. Probabil nu mulţi dintre subiecţi ştiu efectiv ce înseamnă acest tip de regim. Denumirea pare însă să sugereze alternativa echilibrată, dezirabilă social.
  • Opţiunea pentru o republică parlamentară este relativ redusă – se leagă de obişnuita receptare critică a instituţiei palamentare. Putem chiar presupune că procentul de 13,2% opţiune pentru republică parlamentară ar fi şi mai scăzut dacă nu ne-am afla într-o perioadă în care popularitatea preşedintelui este redusă.
  • Ponderea foarte redusă a opţiunilor în favoarea republicii parlamentare invalidează practic teza lansată în spaţiul public privind alegerea preşedintelui de către Parlament şi consolidarea primului ministru ca principal actor al puterii executive. Altfel spus, în pofida unei prezente tot mai mici la vot, constatată în ultimii ani, românii nu sunt totuşi dispuşi să renunţe la dreptul de a-şi alege în mod direct şi nemijlocit preşedintele. Un indicator este si faptul ca prezenta la alegerile prezidentiale a fost mai mare decat prezenta la alegerile parlamentare.
  • Preferinţa pentru monarhie constituţională este pe locul doi – 17,7%. Iarăşi, la prima vedere, şi acest fapt este ciudat. Dacă la începutul anilor ‘90, monarhia era susţinută în primul rând de persoane în vârstă, care „prinseseră” cumva regimul interbelic sau măcar cărora li se povestise în familie despe casa regală, segmentul de vârstă peste 65 de ani din 2013 este cel mai reticent la monarhie. Este justificat, având în vedere că astăzi vorbim pe acest segment de vârstă despre oameni educați în bună măsură în anii `50.
  • Paradoxal este că preferința cea mai pronunțată pentru monarhie o găsim la segmentul de vârstă cel mai tânăr: 18-35 de ani . Explicația: raportarea la monarhie nu mai are bazin demografic propriu-zis, natural: oamenii care au trăit „pe vremea regelui” sau cărora le-au povestit părinţii, martori direcţi ai perioadei interbelice. Practic, raportarea la casa regală nu mai are la bază experienţa directă. Opţiunea pentru monarhie este pe de o parte determinată de o atitudine negativă faţă de politica actuală, iar pe de altă parte de vizibiliatea mare dimensiunii “mondene”, cu mare trecere la publicul tânăr, a monarhiilor europene, în special britanică.  Nunta lui Kate şi William şi ce a urmat după au revigorat mitul prinţesei şi al prinţului pe agenda publică a tinerilor consumatori de media. Tineri, frumoşi, dar provenind din cea mai cunoscută şi mai puternică monarhie a Europei, cei doi au creat un viitor public pentru regimurile monarhice europene, făcând loc acestei opţiuni în imaginarul tinerilor. La această conjunctură s-a adăugat şi mediatizarea mai mare, pe unele canale media chiar intensă, respectuoasă, aniversară şi fără „bile negre” a Casei Regale a României în ultimii 2-3 ani. De reţinut şi că persoanele cu studii superioare manifestă o preferinţă net superioară pentru monarhie celorlalte categorii. Monarhia reuşeşte să fie, în bună măsură, o opţiune politică de refugiu a oamenilor tineri şi educaţi.

PREZENŢA LA REFERENDUMUL DE MODIFICARE A CONSTITUTIEI

  • În termenii votului pentu schimbarea Constituţiei, situaţia nu s-a schimbat foarte mult faţă de luna trecută. În februarie, 41% declarau că se vor prezenta în mod sigur la vot, în timp ce în martie 43% declară că vor vota cu certitudine la referendum. Aproape 30% sunt nehotărâţi şi puţin peste 8% sigur nu vor merge să voteze modificarea Legii Fundamentale.
  • Cei care declară faptul că se vor prezenta sigur la vot au păreri mult mai clare cu privire la formula parlamentara. În rândul acestei categorii, ponderea celor care nu se pronunţă pe acest subiect este mult mai mică. Şi în rândul populaţiei care s-ar prezenta la referendumul pentru modificarea constituţiei există o majoritate mai mare decât media raportată la totalul eşantionului care preferă parlamentul unicameral.

Descarcă PDF: 5.04 INSCOP Constitutie[:en]

  • Sondajul ”Barometrul de opinie publică – Adevărul despre România” a fost realizat de INSCOP Research la comanda Adevărul. Sondajul a fost realizat în perioada 19-27 martie 2013, pe un eșantion de 1082 persoane și este reprezentativ pentru populația României de 18 ani și peste 18 ani.Eroarea maximă admisă a datelor este de ± 3%, la un grad de încredere de 95%.

PARLAMENT UNICAMERAL VS. BICAMERAL

  • Sub rezerva unui număr mare de non-răspunsuri (22,4%), opinia publică este împărţită între preferinţa pentru parlamentul unicameral (46,8%) şi cel bicameral (30,9%). Un procent mai mare preferă, după cum se vede, mai degrabă parlamentul unicameral, fapt consonant cu slaba încredere publică în instituţia parlamentară. În accepţiunea unei bune părţi a publicului, bicameralismul este probabil asociat cu un număr mai mare de palamentari şi cu proceduri mai complicate. La acest tip de percepţie contribuie şi deficitul de cultură politică a unei părţi importante a populaţiei nefamiliarizate cu virtuţile “conflictului” mediat în structuri instituţionale de reprezentare, ca valoare fundamentală a unei democraţii consolidate.
  • Două segmente de vârstă se pronunţă majoritar pentru parlament unicameral: cei între 36 şi 50 de ani, respectiv cei între 51-65 de ani. Pe segmentul de vârstă 18-35 ani, opţiunea pentru parlament unicameral este ceva mai ponderată. Persoanele între 36-65 de ani, segmentul matur şi activ este şi cel mai grevat de responsabilităţi economice, sociale, familiale etc. Prin urmare, este şi cel mai expus la frustrări privind nemulţumirile uzuale cu activitatea parlamentului, în special la presupusa lipsă de eficienţă a acestuia raportată la numărul de aleşi.
  • Pe categorii de venit, persoanele cu venit mediu au o tendinţă mai accentuată decât persoanele cu alte categorii de venit spre a prefera parlamentul unicameral.

TIPUL DE REGIM POLITIC

  • În ceea ce priveşte preferinţa pentru un tip de regim politic, românii vor republică prezidenţială (35,3%), monarhie constituţională (17,7%), republică parlamentară (13,2%), republică semiprezidenţială (12,9%). De asemenea, există un număr mare de non-răspunsuri – 20,8%. La o primă vedere, românii sunt republicani convinşi, lucru evident din date (61,6% îşi declară opţiunea pentru o formă republicană de guvernământ).
  • Pe de altă parte, remarcăm că este mult mai mare numărul respondenţilor care preferă structuri în care autoritatea statului este „personificată” (republică prezidenţială, semiprezidenţială şi, parţial, monarhie) – 65,9%, decât cel al respondenţilor care preferă structuri mai degrabă colective de conducere (republică parlamentară). Această dispunere a percepţiei autorităţii politice are în spate o îndelungată tradiţie istorică a raportării la un lider vizibil, cu personalitate care permite populaţiei o înţelegere simplificată a mecanismelor de exercitare a puterii, precum şi a procesului de luare a deciziilor
  • Preferinţa pentru o republică semiprezidenţială este cumva reziduală. Probabil nu mulţi dintre subiecţi ştiu efectiv ce înseamnă acest tip de regim. Denumirea pare însă să sugereze alternativa echilibrată, dezirabilă social.
  • Opţiunea pentru o republică parlamentară este relativ redusă – se leagă de obişnuita receptare critică a instituţiei palamentare. Putem chiar presupune că procentul de 13,2% opţiune pentru republică parlamentară ar fi şi mai scăzut dacă nu ne-am afla într-o perioadă în care popularitatea preşedintelui este redusă.
  • Ponderea foarte redusă a opţiunilor în favoarea republicii parlamentare invalidează practic teza lansată în spaţiul public privind alegerea preşedintelui de către Parlament şi consolidarea primului ministru ca principal actor al puterii executive. Altfel spus, în pofida unei prezente tot mai mici la vot, constatată în ultimii ani, românii nu sunt totuşi dispuşi să renunţe la dreptul de a-şi alege în mod direct şi nemijlocit preşedintele. Un indicator este si faptul ca prezenta la alegerile prezidentiale a fost mai mare decat prezenta la alegerile parlamentare.
  • Preferinţa pentru monarhie constituţională este pe locul doi – 17,7%. Iarăşi, la prima vedere, şi acest fapt este ciudat. Dacă la începutul anilor ‘90, monarhia era susţinută în primul rând de persoane în vârstă, care „prinseseră” cumva regimul interbelic sau măcar cărora li se povestise în familie despe casa regală, segmentul de vârstă peste 65 de ani din 2013 este cel mai reticent la monarhie. Este justificat, având în vedere că astăzi vorbim pe acest segment de vârstă despre oameni educați în bună măsură în anii `50.
  • Paradoxal este că preferința cea mai pronunțată pentru monarhie o găsim la segmentul de vârstă cel mai tânăr: 18-35 de ani . Explicația: raportarea la monarhie nu mai are bazin demografic propriu-zis, natural: oamenii care au trăit „pe vremea regelui” sau cărora le-au povestit părinţii, martori direcţi ai perioadei interbelice. Practic, raportarea la casa regală nu mai are la bază experienţa directă. Opţiunea pentru monarhie este pe de o parte determinată de o atitudine negativă faţă de politica actuală, iar pe de altă parte de vizibiliatea mare dimensiunii “mondene”, cu mare trecere la publicul tânăr, a monarhiilor europene, în special britanică.  Nunta lui Kate şi William şi ce a urmat după au revigorat mitul prinţesei şi al prinţului pe agenda publică a tinerilor consumatori de media. Tineri, frumoşi, dar provenind din cea mai cunoscută şi mai puternică monarhie a Europei, cei doi au creat un viitor public pentru regimurile monarhice europene, făcând loc acestei opţiuni în imaginarul tinerilor. La această conjunctură s-a adăugat şi mediatizarea mai mare, pe unele canale media chiar intensă, respectuoasă, aniversară şi fără „bile negre” a Casei Regale a României în ultimii 2-3 ani. De reţinut şi că persoanele cu studii superioare manifestă o preferinţă net superioară pentru monarhie celorlalte categorii. Monarhia reuşeşte să fie, în bună măsură, o opţiune politică de refugiu a oamenilor tineri şi educaţi.

PREZENŢA LA REFERENDUMUL DE MODIFICARE A CONSTITUTIEI

  • În termenii votului pentu schimbarea Constituţiei, situaţia nu s-a schimbat foarte mult faţă de luna trecută. În februarie, 41% declarau că se vor prezenta în mod sigur la vot, în timp ce în martie 43% declară că vor vota cu certitudine la referendum. Aproape 30% sunt nehotărâţi şi puţin peste 8% sigur nu vor merge să voteze modificarea Legii Fundamentale.
  • Cei care declară faptul că se vor prezenta sigur la vot au păreri mult mai clare cu privire la formula parlamentara. În rândul acestei categorii, ponderea celor care nu se pronunţă pe acest subiect este mult mai mică. Şi în rândul populaţiei care s-ar prezenta la referendumul pentru modificarea constituţiei există o majoritate mai mare decât media raportată la totalul eşantionului care preferă parlamentul unicameral.

[:]