MAI 2015 – SECURITATE NAȚIONALĂ. RISCURI ȘI AMENINȚĂRI

de | mai 11, 2015 | -2015-, Cercetari

[:ro]Descarcă PDF: INSCOP 05.2015 Teme de securitate nationala

SECURITATE NAȚIONALĂ. RISCURI ȘI AMENINȚĂRI

  • 64,6% din populaţie consideră România mai degrabă o ţară occidentală decât una estică. Doar 20% o văd ca o ţară estică (15,3% au ales NS/NR). Indicatorul este foarte important în contextul în care până la intrarea în UE România era percepută şi se autopercepea drept o ţară a „blocului” estic, poziţia având ataşată un veritabil stigmat geopolitic. După opt ani de apartenenţă UE şi mai mult de zece în NATO majoritatea românilor îşi văd propria ţară ca aparţinând Occidentului.
  • 57% dintre români cred că în contextul recentelor declaraţii dure ale unor oficiali ruşi faţă de mai multe state est-europene (inclusiv România), cea mai bună opţiune a ţării noastre este aceea de a îşi coordona reacţiile cu aliaţii din NATO și UE. 23,2% cred că ar fi mai potrivit ca România să ignore declaraţiile/ ameninţările, în timp ce 8% cred că ar trebui să i se răspundă Rusiei în aceiaşi termeni. Apare şi aici un procent semnificativ de non-răspunsuri (11,8%), explicabil probabil cu nefamiliarizarea unei părţi a publicului cu subiectul sau lipsa totală de preocupare faţă de el.
    • Darie Cristea, director programe INSCOP Research: ”Procentul mare al celor care merg pe ideea unei reacţii coerente cu aliaţii occidentali indică şi o încredere consolidată în apartenenţa României la spaţiul de securitate si civilizaţie occidental. Aceasta este practic principala garanţie de securitate a României în percepţia publică”.
  • Principalul aliat al României în faţa unei eventuale ameninţări de securitate este SUA (indicată de 45,9% dintre respondenţi) Răspunsurile sunt spontane, întrebarea aplicată fiind una deschisă. Alte variante semnificative au fost Germania – 16,7%, Franța, 4,9%. Pe locul al patrulea a fost identificată o variantă mai exotică, Republica Moldova – 3%. Am ales varianta unei întrebări deschise (fiecare respondent putând indica o singură ţară) tocmai pentru a nu restrânge opţiunile publicului într-o listă predefinită şi pentru a facilita mai degrabă evidenţierea imaginarului public în problema chestionată. Este de presupus că efectul de listă ar fi fost important în acest caz. De remarcat că SUA este văzută de departe ca fiind aliatul principal, în timp ce state occidentale „prototipice” au o cotă nesemnficativă în această problemă: Franţa – 4,9%, Anglia – 1,6%. 0,4% dintre români indică NATO şi 0,3% UE, dar, dincolo de cifra absolut nerelevantă, întrebarea a vizat totuşi „ţări” aliate, răspunsurile care au indicat cele două entităţi menţionate fiind prin urmare imposibil de luat în calcul în cadrul analizei.
  • O observaţie interesantă s-ar putea lega de faptul că statele vecine membre NATO sunt învestite doar de o extrem de mică parte a românilor cu calitatea de aliat principal în cazul unei ameninţări de securitate la adresa ţării noastre: Ungaria – 0,4%, Bulgaria – 0,3%. Polonia e indicată de 0,6% dintre români ca potenţial aliat principal – la acelaşi scor cu China. Desigur, cifrele nu pot fi comparate unele cu altele, fiind toate mult sub marja de eroare. Practic, singurele opţiuni valide cantitativ sunt SUA, Germania şi, la limită, Franța.
  • 43,8% dintre români cred că SUA este ţara cea mai apropiată de România în prezent. 21,6% creditează cu această calitate Germania, 6,6% Republica Moldova (dar aici bănuim ca la bază stă mai mult o judecată prin afinităţi etnico-istorice decât una realizată printr-o lentilă „diplomatică”). 6% indică Franţa, 3,4% Italia și 1,5% Anglia. Ierarhia o aproximează destul de bine pe cea de la întrebarea anterioară. În actualul context geopolitic, probabil cei mai mulţi subiecţi au interpretat „apropierea” printr-o cheie de securitate internaţională.
    • Remus Ștefureac, director INSCOP: ”Cele două întrebări legate de țările percepute drept apropiate sau aliate în cazul unor amenințări la adresa siguranței naționale arată o detașare a Statelor Unite ale Americii, comparativ cu aliații mult mai apropiați geografic din cadrul Uniunii Europene. Parteneriatul strategic dintre SUA și România cu componenta sa militară dominantă, dar și multitudinea de semnale publice din ultimul an cu privire la întărirea cooperării româno-americane pe dimensiunea securității naționale au alimentat cu siguranță opțiunile unei populații care are oricum cele mai consistente opțiuni pro-americane din întreaga regiune”.
  • 75,7% dintre români se declară acord cu ideea că apartenenţa la NATO protejează România de ameninţări la adresa securităţii naţionale (10,8% dezacord, 13,5% nonrăspunsuri).
  • 58,4% dintre respondenţi consideră că România ar trebui să reintroducă stagiul militar obligatoriu, 31,1% cred că nu – 10,5% NS/NR. Acordul cu reintroducerea serviciului militar obligatoriu creşte o dată cu vârsta. Tinerii sunt cei mai puțini dispuși să-și exprime acordul față de stagiul militar obligatori, în timp ce vârstnicii sunt cei mai dispuși să susțină o asemenea perspectivă.  (18-34 ani – 48% acord; 35-49 ani – 57,2% acord; 50-64 ani –64,4% acord; 65 și peste – 67% acord).
    • Darie Cristea, coordonator programe INSCOP: ”Faptul este explicabil în condiţiile în care generaţiile care au trecut prin serviciul militar obligatoriu nu îl văd neapărat ca pe ceva neobişnuit sau negativ. Mai mult, probabil persoanele mai în vârsta asociază serviciul militar şi cu un tip de disciplinare a tinerilor, maturizare etc. De asemenea, în cazul persoanelor vârstnice, acordul față de stagiul militar obligatoriu poate avea legătură și cu sentimentele de nostalgie față de perioada de tinerețe. Gradul de acord cu reintroducerea serviciului militar obligatoriu nu trebuie deci redus la contextul geopolitic, chiar dacă acesta a readus problema în dezbaterea publică.Este important de remarcat un grad sporit de acord cu ideea chiar la segmentul 18-34 de ani, care ar putea teoretic fi primul vizat de o asemenea măsură. Măsura are un grad ușor mai mare de popularitate între barbați decât între femei (deși reintroducerea stagiului militar îi vizează pe barbați, a contat mai mult probabil și faptul că multe dintre femei sunt mame), dar diferența de distribuție a acordului pe variabila gen nu este foarte mare totuși. Mediul rural este ceva mai favorabil măsurii decât cel urban, probabil și pe considerentul că multe persoane cu rezidența în rural asociază participarea la instituția militară cu un grad sporit de integrare socială, inclusiv de apropiere de mediul urban, condițiile și meseriile specifice acestuia. Armata a funcționat multă vreme ca un “bulevard” de mobilitate socială și e posibil ca inclusiv tinerii de azi care nu au apucat armata obligatorie să vadă în ea și o șansă profesională și, de ce nu, de identitate”.
  • Era de așteptat, ipotetic, ca persoanele cu un nivel mai redus de educație să fie mai favorabile ideii, în sensul în care persoanele cu studii superioare își proiectează altfel viața, cariera (chiar agrează un anumit tip de independență care aparent nu e chiar în ton cu obligativitatea serviciului militar), decât cei cu resurse mai reduse din acest punct de vedere și care ar putea valorifica stagiul militar în sensul sporirii gradului de integrare.
  • Per total eșantion, “apetitul” pentru serviciul militar obligatoriu scade semnificativ de la cei cu studii primare (64,4%), la cei cu studii medii (59,7%), până la persoanele cu studii superioare (48,1%).
  • Din punctul de vedere al regiunilor, remarcăm o disponibilitate mai mare de acord față de stagiul militar obligatoriu al locuitorilor din Moldova-Bucovina (75,6%) – zona mai defavorizată din punct de vedere socio-economic, dar și cea mai apropiată de tulburările de dincolo de granița de Est, și mai mică în restul regiunilor: Muntenia-Oltenia-Dobrogea (54,2%), Banat-Crișana-Maramureș (55,4%), Transilvania (53,2%).
    • Darie Cristea, coordonator programe INSCOP: ”În final, reținem două contexte în care ideea reintroducerii serviciului militar nu este atât de nepopulară printre români pe cât ne-am fi așteptat teoretic. Vorbim despre repunerea problemei în discuția publică, urmare a evoluției evenimentelor din Ucraina și a relației complicate NATO-Rusia, dar vorbim și despre perceperea unei anumite utilități de integrare socială a instituției Armatei, identificată atât de o parte însemnată a celor maturi sau în vârstă, cât și de o parte tot semnificativă a celor tineri pe fondul lipsei locurilor de muncă, impredictibilității vieții de zi cu zi, insecurității economice, dar și pe fondul crizei identităților profesionale, sociale etc.”.

METODOLOGIE

  • Barometrul INSCOP – “Adevărul despre România” a fost realizat de INSCOP Research la comanda cotidianului Adevărul
  • Sondajul a fost realizat în perioada 23-30 aprilie 2015
  • Volumul eșantionului a fost de 1085 persoane și este reprezentativ pentru populația României de 18 ani și peste 18 ani
  • Eroarea maximă admisă a datelor este de ± 3%, la un grad de încredere de 95%
  • Tipul eșantionului: multi-stratificat, probabilistic
  • Metoda folosită a fost cea a sondajului de opinie pe baza unui chestionar aplicat de operatorii de interviu la domiciliul respondenţilor
  • Chestionarele au fost aplicate în 40 de județe și Municipiul București, într-un total de 77 de localități (orașe mari, orașe medii, orașe mici, comune, sate)
  • Eșantionul a fost validat pe baza datelor oficiale ale Recesământului populației din 2011

Descarcă PDF: INSCOP 05.2015 Teme de securitate nationala[:en]SECURITATE NAȚIONALĂ. RISCURI ȘI AMENINȚĂRI

  • 64,6% din populaţie consideră România mai degrabă o ţară occidentală decât una estică. Doar 20% o văd ca o ţară estică (15,3% au ales NS/NR). Indicatorul este foarte important în contextul în care până la intrarea în UE România era percepută şi se autopercepea drept o ţară a „blocului” estic, poziţia având ataşată un veritabil stigmat geopolitic. După opt ani de apartenenţă UE şi mai mult de zece în NATO majoritatea românilor îşi văd propria ţară ca aparţinând Occidentului.
  • 57% dintre români cred că în contextul recentelor declaraţii dure ale unor oficiali ruşi faţă de mai multe state est-europene (inclusiv România), cea mai bună opţiune a ţării noastre este aceea de a îşi coordona reacţiile cu aliaţii din NATO și UE. 23,2% cred că ar fi mai potrivit ca România să ignore declaraţiile/ ameninţările, în timp ce 8% cred că ar trebui să i se răspundă Rusiei în aceiaşi termeni. Apare şi aici un procent semnificativ de non-răspunsuri (11,8%), explicabil probabil cu nefamiliarizarea unei părţi a publicului cu subiectul sau lipsa totală de preocupare faţă de el.
    • Darie Cristea, director programe INSCOP Research: ”Procentul mare al celor care merg pe ideea unei reacţii coerente cu aliaţii occidentali indică şi o încredere consolidată în apartenenţa României la spaţiul de securitate si civilizaţie occidental. Aceasta este practic principala garanţie de securitate a României în percepţia publică”.
  • Principalul aliat al României în faţa unei eventuale ameninţări de securitate este SUA (indicată de 45,9% dintre respondenţi) Răspunsurile sunt spontane, întrebarea aplicată fiind una deschisă. Alte variante semnificative au fost Germania – 16,7%, Franța, 4,9%. Pe locul al patrulea a fost identificată o variantă mai exotică, Republica Moldova – 3%. Am ales varianta unei întrebări deschise (fiecare respondent putând indica o singură ţară) tocmai pentru a nu restrânge opţiunile publicului într-o listă predefinită şi pentru a facilita mai degrabă evidenţierea imaginarului public în problema chestionată. Este de presupus că efectul de listă ar fi fost important în acest caz. De remarcat că SUA este văzută de departe ca fiind aliatul principal, în timp ce state occidentale „prototipice” au o cotă nesemnficativă în această problemă: Franţa – 4,9%, Anglia – 1,6%. 0,4% dintre români indică NATO şi 0,3% UE, dar, dincolo de cifra absolut nerelevantă, întrebarea a vizat totuşi „ţări” aliate, răspunsurile care au indicat cele două entităţi menţionate fiind prin urmare imposibil de luat în calcul în cadrul analizei.
  • O observaţie interesantă s-ar putea lega de faptul că statele vecine membre NATO sunt învestite doar de o extrem de mică parte a românilor cu calitatea de aliat principal în cazul unei ameninţări de securitate la adresa ţării noastre: Ungaria – 0,4%, Bulgaria – 0,3%. Polonia e indicată de 0,6% dintre români ca potenţial aliat principal – la acelaşi scor cu China. Desigur, cifrele nu pot fi comparate unele cu altele, fiind toate mult sub marja de eroare. Practic, singurele opţiuni valide cantitativ sunt SUA, Germania şi, la limită, Franța.
  • 43,8% dintre români cred că SUA este ţara cea mai apropiată de România în prezent. 21,6% creditează cu această calitate Germania, 6,6% Republica Moldova (dar aici bănuim ca la bază stă mai mult o judecată prin afinităţi etnico-istorice decât una realizată printr-o lentilă „diplomatică”). 6% indică Franţa, 3,4% Italia și 1,5% Anglia. Ierarhia o aproximează destul de bine pe cea de la întrebarea anterioară. În actualul context geopolitic, probabil cei mai mulţi subiecţi au interpretat „apropierea” printr-o cheie de securitate internaţională.
    • Remus Ștefureac, director INSCOP: ”Cele două întrebări legate de țările percepute drept apropiate sau aliate în cazul unor amenințări la adresa siguranței naționale arată o detașare a Statelor Unite ale Americii, comparativ cu aliații mult mai apropiați geografic din cadrul Uniunii Europene. Parteneriatul strategic dintre SUA și România cu componenta sa militară dominantă, dar și multitudinea de semnale publice din ultimul an cu privire la întărirea cooperării româno-americane pe dimensiunea securității naționale au alimentat cu siguranță opțiunile unei populații care are oricum cele mai consistente opțiuni pro-americane din întreaga regiune”.
  • 75,7% dintre români se declară acord cu ideea că apartenenţa la NATO protejează România de ameninţări la adresa securităţii naţionale (10,8% dezacord, 13,5% nonrăspunsuri).
  • 58,4% dintre respondenţi consideră că România ar trebui să reintroducă stagiul militar obligatoriu, 31,1% cred că nu – 10,5% NS/NR. Acordul cu reintroducerea serviciului militar obligatoriu creşte o dată cu vârsta. Tinerii sunt cei mai puțini dispuși să-și exprime acordul față de stagiul militar obligatori, în timp ce vârstnicii sunt cei mai dispuși să susțină o asemenea perspectivă.  (18-34 ani – 48% acord; 35-49 ani – 57,2% acord; 50-64 ani –64,4% acord; 65 și peste – 67% acord).
    • Darie Cristea, coordonator programe INSCOP: ”Faptul este explicabil în condiţiile în care generaţiile care au trecut prin serviciul militar obligatoriu nu îl văd neapărat ca pe ceva neobişnuit sau negativ. Mai mult, probabil persoanele mai în vârsta asociază serviciul militar şi cu un tip de disciplinare a tinerilor, maturizare etc. De asemenea, în cazul persoanelor vârstnice, acordul față de stagiul militar obligatoriu poate avea legătură și cu sentimentele de nostalgie față de perioada de tinerețe. Gradul de acord cu reintroducerea serviciului militar obligatoriu nu trebuie deci redus la contextul geopolitic, chiar dacă acesta a readus problema în dezbaterea publică.Este important de remarcat un grad sporit de acord cu ideea chiar la segmentul 18-34 de ani, care ar putea teoretic fi primul vizat de o asemenea măsură. Măsura are un grad ușor mai mare de popularitate între barbați decât între femei (deși reintroducerea stagiului militar îi vizează pe barbați, a contat mai mult probabil și faptul că multe dintre femei sunt mame), dar diferența de distribuție a acordului pe variabila gen nu este foarte mare totuși. Mediul rural este ceva mai favorabil măsurii decât cel urban, probabil și pe considerentul că multe persoane cu rezidența în rural asociază participarea la instituția militară cu un grad sporit de integrare socială, inclusiv de apropiere de mediul urban, condițiile și meseriile specifice acestuia. Armata a funcționat multă vreme ca un “bulevard” de mobilitate socială și e posibil ca inclusiv tinerii de azi care nu au apucat armata obligatorie să vadă în ea și o șansă profesională și, de ce nu, de identitate”.
  • Era de așteptat, ipotetic, ca persoanele cu un nivel mai redus de educație să fie mai favorabile ideii, în sensul în care persoanele cu studii superioare își proiectează altfel viața, cariera (chiar agrează un anumit tip de independență care aparent nu e chiar în ton cu obligativitatea serviciului militar), decât cei cu resurse mai reduse din acest punct de vedere și care ar putea valorifica stagiul militar în sensul sporirii gradului de integrare.
  • Per total eșantion, “apetitul” pentru serviciul militar obligatoriu scade semnificativ de la cei cu studii primare (64,4%), la cei cu studii medii (59,7%), până la persoanele cu studii superioare (48,1%).
  • Din punctul de vedere al regiunilor, remarcăm o disponibilitate mai mare de acord față de stagiul militar obligatoriu al locuitorilor din Moldova-Bucovina (75,6%) – zona mai defavorizată din punct de vedere socio-economic, dar și cea mai apropiată de tulburările de dincolo de granița de Est, și mai mică în restul regiunilor: Muntenia-Oltenia-Dobrogea (54,2%), Banat-Crișana-Maramureș (55,4%), Transilvania (53,2%).
    • Darie Cristea, coordonator programe INSCOP: ”În final, reținem două contexte în care ideea reintroducerii serviciului militar nu este atât de nepopulară printre români pe cât ne-am fi așteptat teoretic. Vorbim despre repunerea problemei în discuția publică, urmare a evoluției evenimentelor din Ucraina și a relației complicate NATO-Rusia, dar vorbim și despre perceperea unei anumite utilități de integrare socială a instituției Armatei, identificată atât de o parte însemnată a celor maturi sau în vârstă, cât și de o parte tot semnificativă a celor tineri pe fondul lipsei locurilor de muncă, impredictibilității vieții de zi cu zi, insecurității economice, dar și pe fondul crizei identităților profesionale, sociale etc.”.

METODOLOGIE

  • Barometrul INSCOP – “Adevărul despre România” a fost realizat de INSCOP Research la comanda cotidianului Adevărul
  • Sondajul a fost realizat în perioada 23-30 aprilie 2015
  • Volumul eșantionului a fost de 1085 persoane și este reprezentativ pentru populația României de 18 ani și peste 18 ani
  • Eroarea maximă admisă a datelor este de ± 3%, la un grad de încredere de 95%
  • Tipul eșantionului: multi-stratificat, probabilistic
  • Metoda folosită a fost cea a sondajului de opinie pe baza unui chestionar aplicat de operatorii de interviu la domiciliul respondenţilor
  • Chestionarele au fost aplicate în 40 de județe și Municipiul București, într-un total de 77 de localități (orașe mari, orașe medii, orașe mici, comune, sate)
  • Eșantionul a fost validat pe baza datelor oficiale ale Recesământului populației din 2011

[:]