[:ro]Descarcă PDF: 16.05 INSCOP EDUCATIE

 

  • Sondajul ”Barometrul de opinie publică – Adevărul despre România” a fost realizat de INSCOP Research la comanda Adevărul. Sondajul a fost realizat în perioada 20-28 aprilie 2013, pe un eșantion de 1050 persoane și este reprezentativ pentru populația României de 18 ani și peste 18 ani.Eroarea maximă admisă a datelor este de ± 3%, la un grad de încredere de 95%.

 

PACHET EDUCAŢIE

  • 33,9% din populaţie apreciază performanţele învăţământului românesc (performanţe foarte bune 4,6%, performanţe bune 29,3%). 29,2% consideră că acestea nu sunt nici bune nici slabe, în timp ce 34,4% îşi exprimă nemulţumirea (performanţe slabe 27,2%, performanţe foarte slabe 7,2%).
  • O asemenea distribuţie a răspunsurilor este destul de obişnuită şi nu cu mult diferită de cea pentru întrebări similare din sondajele realizate în alte ţări europene. Răspunsurile extreme (învăţământul românesc are rezultate foarte bune, respectiv foarte slabe) sunt reduse procentual, ca şi numărul de non-răspunsuri (2,6%). Ceea ce ne indică o cunoaştere destul de bună a situaţiei de către respondenţi, dar şi faptul că nu ne aflăm în faţa unei probleme care să ţină de domeniul spectaculosului.
  • Dintre cei care au considerat că învăţământul românesc are performanţe slabe şi foarte slabe, 27,3% au atribuit rezultatele slabe legislaţiei, 26,7% profesorilor, 19,5% elevilor, 11,7% materiilor predate şi 9,7% dotărilor din şcoli.
  • Dacă pregătirea profesorilor, neseriozitatea elevilor, supraaglomerarea curriculei sau lipsa de dotări sunt cauze asociate în mod tradiţional cu problemele din sistemul românesc de educaţie, identificarea legislaţiei drept una dintre cele mai importante cauze ale insuccesului educaţional este ceva relativ nou.

ü  În primul rând, este o caracteristică sistemică şi nu depinde de calitatea resursei umane aflate în discuţie.

ü  În al doilea rând, este o caracteristică sistemică non-materială, deci una care nu depinde de finanţare (subfinanţarea sistemului educaţional fiind o chestiune de notorietate publică în ultimii 23 de ani).

ü  Trimiterea la legislaţie se referă de fapt la multiplele schimbări legislative din ultimii 10 ani, care au vizat modificarea repetată a sistemului de evaluare a elevilor (de la introducerea examenelor de capacitate, la schimbarea modalităţii de admitere la liceu şi facultate, schimbările din structura bacalaureatului). Ele au culminat cu noua  lege a educaţiei naţionale (legea 1/2011) însoţită de o serie de măsuri vizibile: înăsprirea supravegherii şi a nivelului subiectelor la bacalaureat, introducerea clasei „0” înainte de ciclul primar clasic, ambele cu efectele cunoscute.

  • În general, sistemul de învăţământ este printre cele mai importante ştiri media ale verii (perioada bacalaureatului şi a admiterii a facultate) în ţara noastră.
  • În termeni de cauze, femeile tind să indice mai degrabă profesorii drept surse ale performanţelor slabe, în timp ce bărbaţii se îndreaptă mai degrabă spre cauze materiale şi sistemice: materiile predate şi legislaţia. Probabil, în multe familii, mamele interacţionează mai mult cu şcoala decât taţii.
  • Persoanele cu studii primare care au afirmat că învăţământul românesc are rezultate slabe şi foarte slabe sunt mai nemulţumite de profesori şi de dotări decât persoanele cu studii medii şi superioare, şi mai puţin nemulţumite de legislaţie şi de curricula şcolară. Pe scurt, cei fără studii medii sau superioare îşi bazează evaluarea mai degrabă pe interacţiunea directă cu şcoala şi sunt relativ neinformaţi în privinţa aspectelor structurale ale sistemului.
  • Legat de fenomenul foarte discutat în ultimii doi ani, cel al scăderii promovabilităţii la bacalaureat, 60,8% dintre români consideră că rezultatele la respectivul examen arată nivelul real al pregătirii elevilor, în timp ce 32,6% cred că ele sunt induse mai degrabă de schimbările legislative. În concluzie, deşi schimbările legislative din educaţie sunt incriminate de o parte a populaţiei, după cum am văzut şi la întrebarea anterioară, „povara” rezultatelor cade, în opinia respondenţilor, pe interacţiunea profesor-elev.
  • În ceea ce priveşte clasa „0” – clasa pregătitoare – opiniile sunt echilibrat împărţite, aproximativ 40% dintre români considerând că acesta este necesară şi cam tot acelaşi procent că este inutilă. Aici se înregistrează însă un număr mai mare de non-răspunsuri (17,4%), ceea ce ne indică şi faptul că o parte a populaţiei nu este familiarizată cu nou introdusa treaptă educaţională, probabil şi pentru că nu are în familie copii de vârsta vizată de respectiva măsură. Ca tendinţă, pe variabile socio-demografice, femeile par să aprecieze clasa pregătitoare mai degrabă decât bărbaţii. Persoanele cu venit mare sunt mai puţin favorabile clasei pregătitoare decât cele cu venit mic sau mediu.
  • Dacă discutăm despre admiterea la facultate, majoritatea românilor (54,1%) ar dori întoarcerea la admiterea pe bază de examen, în defavoarea modalităţilor practicate în ultimii ani: admitere pe bază de bacalaureat, pe bază de dosar, sau chiar pe baa unui criteriu combinat examen plus medie bac. Este o opţiune „conservatoare” care exprimă faptul că nemulţumirile faţă de sistemul educaţional nu au lăsat loc totuşi lipsei de apreciere faţă de educaţie. În mod cert, românii valorizează pozitiv educaţia, iar admiterea pe bază de examen probabil este văzută ca o măsură împotriva „democratizării” excesive a accesului la diploma de învăţământ superior. Practic, admiterea pe bază de examen, promovează meritocraţia în opinia respondenţilor.
  • 26% cred că admiterea ar trebui să ţină cont tât de un examen cât şi de bacalaureat, 8,2% doar de bacalaureat iar 6,5% cred că admiterea ar trebui să se facă pe baza întregii situaţii şcolare a elevului din liceu.
  • Opţiunea pentru admitere pe bază de examen creşte o dată cu vârsta, în timp ce opţiunea pentru admiterea pe baza mediei de bac sau pe baza combinaţiei dintre aceasta şi un examen scade o dată cu vârsta, deşi nu în mod spectaculos. Diferenţele nu sunt deci foarte mari şi se explică prin faptul că persoanele între 18 şi 35 de ani, de exemplu, au mai degrabă printre ele „beneficiari” ai sistemului de admitere din ultima vreme, iar cele între 36 şi 50 au printre ele părinţi ai unor studenţi care au intrat în facultate fără examenul clasic de admitere. Avem deci de-a face cu categorii de populaţie mai familiarizate cu sistemul, în timp ce persoanele peste 50 de ani au rămas ataşate de modalitatea tradiţională de admitere.
  • În termeni de apreciere a diferitelor tipuri de instituţii educaţionale avem următoarea situaţie:

ü  Grădiniţele sunt apreciate ca având o activitate bună şi foarte bună de 82,5% din populaţie. În general, grădiniţele sunt forme de educaţie destul de supravegheate, atât de către educatori cât şi de către părinţi, având în vedere vârsta copiilor implicaţi în această formă de educaţie. Astfel sunt ferite de problemele cu care se confruntă şcolile şi, mai ales liceele.

ü  Şcolile generale sunt apreciate de 71,7% dintre români. Liceele însă sunt apreciate pozitiv doar de 49% dintre respondenţi, la ele înregistrându-se şi cel mai mare procent de oameni care le consideră activitatea drept foarte slabă (8,8%). Liceele se prezintă şi ca forma de învăţământ la nivelul căreia apar cele mai multe probleme: avem de-a face cu elevi aflaţi la o vârstă dificilă, dar şi cu o segregare puternică şi vizibilă în termeni de anturaj şi de calitate a predării între liceele bune, respectiv slabe, ca şi între liceele din zone bogate, respectiv cele din zone sărace.

ü  Universităţile sunt apreciate de 63,1% dintre români. Trebuie ţinut cont însă de faptul că întrebarea nu a făcut diferenţa între universităţile de stat şi cele private, unde ar putea să apară diferenţe clare de evaluare.

  • De asemenea, remarcăm şi uşoara disonanţă cognitivă între răspunsurile la întrebarea „Ce performanţe are învăţământul românesc?” în general mai moderate şi întrebarea „Cum apreciaţi activitatea diferitelor instituţii educaţionale – grădiniţe, şcoli generale, licee, universităţi) care relevă scoruri pozitive mai mari. Explicaţia este legată în primul rând de variantele de răspuns incluse în cele două întrebări. De exemplu, în cazul întrebării privind performanţele sistemului educaţional am introdus şi o scală de mijloc „performanţe nici bune, nici slabe” care a atras o bună parte din răspunsurile ferme. De asemenea, o altă explicaţie este legată de faptul că prima întrebare solicita o opinie cu caracter general, în timp ce a doua solicită o evaluare directă a unor instituţii educaţionale clar definite. O explicaţie similară poate fi oferită şi pentru a lămuri diferenţele între indicele de încredere în universităţi (în jur de 50% încredere multă şi foarte multă) şi procentul mai mare (peste 60%) al celor care cred că universităţile au o activitate bună şi foarte bună. Indicatorul încredere presupune o evaluare mai profundă, deci mult mai exigentă din partea respondentului, ceea ce explică scorurile ceva mai mici la această întrebare.

Descarcă PDF: 16.05 INSCOP EDUCATIE

 [:en]

  • Sondajul ”Barometrul de opinie publică – Adevărul despre România” a fost realizat de INSCOP Research la comanda Adevărul. Sondajul a fost realizat în perioada 20-28 aprilie 2013, pe un eșantion de 1050 persoane și este reprezentativ pentru populația României de 18 ani și peste 18 ani.Eroarea maximă admisă a datelor este de ± 3%, la un grad de încredere de 95%.

 

PACHET EDUCAŢIE

  • 33,9% din populaţie apreciază performanţele învăţământului românesc (performanţe foarte bune 4,6%, performanţe bune 29,3%). 29,2% consideră că acestea nu sunt nici bune nici slabe, în timp ce 34,4% îşi exprimă nemulţumirea (performanţe slabe 27,2%, performanţe foarte slabe 7,2%).
  • O asemenea distribuţie a răspunsurilor este destul de obişnuită şi nu cu mult diferită de cea pentru întrebări similare din sondajele realizate în alte ţări europene. Răspunsurile extreme (învăţământul românesc are rezultate foarte bune, respectiv foarte slabe) sunt reduse procentual, ca şi numărul de non-răspunsuri (2,6%). Ceea ce ne indică o cunoaştere destul de bună a situaţiei de către respondenţi, dar şi faptul că nu ne aflăm în faţa unei probleme care să ţină de domeniul spectaculosului.
  • Dintre cei care au considerat că învăţământul românesc are performanţe slabe şi foarte slabe, 27,3% au atribuit rezultatele slabe legislaţiei, 26,7% profesorilor, 19,5% elevilor, 11,7% materiilor predate şi 9,7% dotărilor din şcoli.
  • Dacă pregătirea profesorilor, neseriozitatea elevilor, supraaglomerarea curriculei sau lipsa de dotări sunt cauze asociate în mod tradiţional cu problemele din sistemul românesc de educaţie, identificarea legislaţiei drept una dintre cele mai importante cauze ale insuccesului educaţional este ceva relativ nou.

ü  În primul rând, este o caracteristică sistemică şi nu depinde de calitatea resursei umane aflate în discuţie.

ü  În al doilea rând, este o caracteristică sistemică non-materială, deci una care nu depinde de finanţare (subfinanţarea sistemului educaţional fiind o chestiune de notorietate publică în ultimii 23 de ani).

ü  Trimiterea la legislaţie se referă de fapt la multiplele schimbări legislative din ultimii 10 ani, care au vizat modificarea repetată a sistemului de evaluare a elevilor (de la introducerea examenelor de capacitate, la schimbarea modalităţii de admitere la liceu şi facultate, schimbările din structura bacalaureatului). Ele au culminat cu noua  lege a educaţiei naţionale (legea 1/2011) însoţită de o serie de măsuri vizibile: înăsprirea supravegherii şi a nivelului subiectelor la bacalaureat, introducerea clasei „0” înainte de ciclul primar clasic, ambele cu efectele cunoscute.

  • În general, sistemul de învăţământ este printre cele mai importante ştiri media ale verii (perioada bacalaureatului şi a admiterii a facultate) în ţara noastră.
  • În termeni de cauze, femeile tind să indice mai degrabă profesorii drept surse ale performanţelor slabe, în timp ce bărbaţii se îndreaptă mai degrabă spre cauze materiale şi sistemice: materiile predate şi legislaţia. Probabil, în multe familii, mamele interacţionează mai mult cu şcoala decât taţii.
  • Persoanele cu studii primare care au afirmat că învăţământul românesc are rezultate slabe şi foarte slabe sunt mai nemulţumite de profesori şi de dotări decât persoanele cu studii medii şi superioare, şi mai puţin nemulţumite de legislaţie şi de curricula şcolară. Pe scurt, cei fără studii medii sau superioare îşi bazează evaluarea mai degrabă pe interacţiunea directă cu şcoala şi sunt relativ neinformaţi în privinţa aspectelor structurale ale sistemului.
  • Legat de fenomenul foarte discutat în ultimii doi ani, cel al scăderii promovabilităţii la bacalaureat, 60,8% dintre români consideră că rezultatele la respectivul examen arată nivelul real al pregătirii elevilor, în timp ce 32,6% cred că ele sunt induse mai degrabă de schimbările legislative. În concluzie, deşi schimbările legislative din educaţie sunt incriminate de o parte a populaţiei, după cum am văzut şi la întrebarea anterioară, „povara” rezultatelor cade, în opinia respondenţilor, pe interacţiunea profesor-elev.
  • În ceea ce priveşte clasa „0” – clasa pregătitoare – opiniile sunt echilibrat împărţite, aproximativ 40% dintre români considerând că acesta este necesară şi cam tot acelaşi procent că este inutilă. Aici se înregistrează însă un număr mai mare de non-răspunsuri (17,4%), ceea ce ne indică şi faptul că o parte a populaţiei nu este familiarizată cu nou introdusa treaptă educaţională, probabil şi pentru că nu are în familie copii de vârsta vizată de respectiva măsură. Ca tendinţă, pe variabile socio-demografice, femeile par să aprecieze clasa pregătitoare mai degrabă decât bărbaţii. Persoanele cu venit mare sunt mai puţin favorabile clasei pregătitoare decât cele cu venit mic sau mediu.
  • Dacă discutăm despre admiterea la facultate, majoritatea românilor (54,1%) ar dori întoarcerea la admiterea pe bază de examen, în defavoarea modalităţilor practicate în ultimii ani: admitere pe bază de bacalaureat, pe bază de dosar, sau chiar pe baa unui criteriu combinat examen plus medie bac. Este o opţiune „conservatoare” care exprimă faptul că nemulţumirile faţă de sistemul educaţional nu au lăsat loc totuşi lipsei de apreciere faţă de educaţie. În mod cert, românii valorizează pozitiv educaţia, iar admiterea pe bază de examen probabil este văzută ca o măsură împotriva „democratizării” excesive a accesului la diploma de învăţământ superior. Practic, admiterea pe bază de examen, promovează meritocraţia în opinia respondenţilor.
  • 26% cred că admiterea ar trebui să ţină cont tât de un examen cât şi de bacalaureat, 8,2% doar de bacalaureat iar 6,5% cred că admiterea ar trebui să se facă pe baza întregii situaţii şcolare a elevului din liceu.
  • Opţiunea pentru admitere pe bază de examen creşte o dată cu vârsta, în timp ce opţiunea pentru admiterea pe baza mediei de bac sau pe baza combinaţiei dintre aceasta şi un examen scade o dată cu vârsta, deşi nu în mod spectaculos. Diferenţele nu sunt deci foarte mari şi se explică prin faptul că persoanele între 18 şi 35 de ani, de exemplu, au mai degrabă printre ele „beneficiari” ai sistemului de admitere din ultima vreme, iar cele între 36 şi 50 au printre ele părinţi ai unor studenţi care au intrat în facultate fără examenul clasic de admitere. Avem deci de-a face cu categorii de populaţie mai familiarizate cu sistemul, în timp ce persoanele peste 50 de ani au rămas ataşate de modalitatea tradiţională de admitere.
  • În termeni de apreciere a diferitelor tipuri de instituţii educaţionale avem următoarea situaţie:

ü  Grădiniţele sunt apreciate ca având o activitate bună şi foarte bună de 82,5% din populaţie. În general, grădiniţele sunt forme de educaţie destul de supravegheate, atât de către educatori cât şi de către părinţi, având în vedere vârsta copiilor implicaţi în această formă de educaţie. Astfel sunt ferite de problemele cu care se confruntă şcolile şi, mai ales liceele.

ü  Şcolile generale sunt apreciate de 71,7% dintre români. Liceele însă sunt apreciate pozitiv doar de 49% dintre respondenţi, la ele înregistrându-se şi cel mai mare procent de oameni care le consideră activitatea drept foarte slabă (8,8%). Liceele se prezintă şi ca forma de învăţământ la nivelul căreia apar cele mai multe probleme: avem de-a face cu elevi aflaţi la o vârstă dificilă, dar şi cu o segregare puternică şi vizibilă în termeni de anturaj şi de calitate a predării între liceele bune, respectiv slabe, ca şi între liceele din zone bogate, respectiv cele din zone sărace.

ü  Universităţile sunt apreciate de 63,1% dintre români. Trebuie ţinut cont însă de faptul că întrebarea nu a făcut diferenţa între universităţile de stat şi cele private, unde ar putea să apară diferenţe clare de evaluare.

  • De asemenea, remarcăm şi uşoara disonanţă cognitivă între răspunsurile la întrebarea „Ce performanţe are învăţământul românesc?” în general mai moderate şi întrebarea „Cum apreciaţi activitatea diferitelor instituţii educaţionale – grădiniţe, şcoli generale, licee, universităţi) care relevă scoruri pozitive mai mari. Explicaţia este legată în primul rând de variantele de răspuns incluse în cele două întrebări. De exemplu, în cazul întrebării privind performanţele sistemului educaţional am introdus şi o scală de mijloc „performanţe nici bune, nici slabe” care a atras o bună parte din răspunsurile ferme. De asemenea, o altă explicaţie este legată de faptul că prima întrebare solicita o opinie cu caracter general, în timp ce a doua solicită o evaluare directă a unor instituţii educaţionale clar definite. O explicaţie similară poate fi oferită şi pentru a lămuri diferenţele între indicele de încredere în universităţi (în jur de 50% încredere multă şi foarte multă) şi procentul mai mare (peste 60%) al celor care cred că universităţile au o activitate bună şi foarte bună. Indicatorul încredere presupune o evaluare mai profundă, deci mult mai exigentă din partea respondentului, ceea ce explică scorurile ceva mai mici la această întrebare.

 [:]