IUNIE 2013 – ROMÂNII DIN STRĂINĂTATE

de | iul. 2, 2013 | -2013-, Cercetari

[:ro]

Descarcă PDF: INSCOP Pachet romani din afara tarii

 

  • Sondajul ”Barometrul de opinie publică – Adevărul despre România” a fost realizat de INSCOP Research la comanda Adevărul. Sondajul a fost realizat în perioada 28 mai – 3 iunie 2013, pe un eșantion de 1055 persoane și este reprezentativ pentru populația României de 18 ani și peste 18 ani.Eroarea maximă admisă a datelor este de ± 3%, la un grad de încredere de 95%.

ROMÂNII DIN STRĂINĂTATE

  • Jumătate dintre români au rude plecate în străinătate (51,8%). Evident, vorbim despre rude de toate gradele (părinţi, copii, fraţi, verişori, nepoţi, mătuşi, unchi etc). Faptul ne arată că fenomenul emigraţiei, în special după intrarea în UE, a devenit unul structural care implică major stuctura socială şi de rudenie a României. Ne referim la multiple forme de emigrare, între care întrebarea nua discriminat (pentru muncă, temporară, definitivă etc.).
  • Nu există o anumită categorie socio-demografică despre care să se poată spune că are mai degrabă rude plecate în străinătate, fenomenul fiind distribuit omogen pe categorii de educaţie, rezidenţă, persoane active/inactive.Există o uşoară tendinţă ca persoanele cu venit mare să aibă în mai mică măsură rude plecate în străinătate.
  • 38,1% dintre cei care au rude în străinătate declară că acestea le trimit bani, ceea ce înseamnă în jur de 3,5 milioane de români admit că sunt ajutaţi cu bani de rudele aflate în străinătate.60,6% dintre cei care declară că au rude în străinătate nu sunt ajutaţi cu bani de rudele din afara ţării.
  • Practic, peste o treime dintre românii care au rude în străinătate sunt integraţi într-o formă de gospodărie-reţea cu aceştia.

o Sistemul gospodăriei-reţea este cunoscut de sociologii din România încă dinainte de 1989 şi s-a perpetuat după aceea în sensul unei gospodării integrate între rural şi urban, pe baza familiei extinse. Copiii mutaţi la oraş constituiau de facto o gospodărie reţea cu părinţii rămaşi în rural.

o Înainte de 1989 familiile depăşeau penuria de produse utilizând acest sistem de schimb rural-urban. După 1989, tot gospodăria reţea rural-urban ajută familiile extinse să depăşească sărăcia, de data aceasta sărăcia având mai degrabă conotaţie financiară.

o În concluzie, în multe cazuri familiile din România constituie astfel de forme de gospodărie-reţea cu rudele plecate în UE în special, replicând la nivel internaţional modelul „simbiozei” rural-urban bazat pe familia extinsă.

  • Femeile primesc într-o măsură ceva mai mare decât bărbaţii bani din străinătate – diferenţa vine probabil de la soţiile rămase în ţară cu familia, care primesc bani de la soţii plecaţi la muncă. Categoria 36-50 de ani pare a fi cea care beneficiază cel mai puţin de bani trimişi de la rudele din străinătate: în bună măsură, aceasta este categoria vârstei active tipice. Probabil sunt mai ajutaţi tinerii (copiii) şi persoanele peste 50 de ani (părinţii).
  • Persoanele din regiunea Muntenia-Oltenia-Dobrogea primesc în mai mare măsură bani de la rudele din străinătate decât cele din alte zone.
  • Cele mai primitoare ţări pentru românii care muncesc sau vor să muncească în străinătate sunt, în opinia concetăţenilor noştri: Italia (desemnată ca atare de 67,8%), Spania 61,5%, Germania 36,1%, Marea Britanie/Anglia 21,1%, Franţa 19,1%, SUA 5,4%, Grecia 5,3%, Ungaria 4,3%, Austria 4,1% etc. Întrebarea a fost deschisă, subiecţii putând menţiona 3 ţări.
  • În mod evident, destinaţiile clasice pentru muncă ale românilor sunt cel mai bine văzute: Italia şi Spania. Urmează Germania, Marea Britanie, Franţa, desemnate de un număr semnificativ de oameni ca fiind destinaţii dezirabile în cazul migraţiei de muncă.
  • În primul rând trebuie observat că, în ciuda faptului că în toate ţările menţionate pe primele locuri ne-am confruntat în ultimii ani cu atitudini şi chiar cu curente politice anti-imigraţie, în special anti-imigraţia din România şi Bulgaria, ele rămân asociate cu imaginea ţărilor în care imigrantul îşi poate atinge obiectivele.
  • Sunt practic economiile care au absorbit cel mai mult munca imigranţilor în ultimii ani. Deşi Spania şi Italia nu sunt neapărat printre cele mai puternice economii din UE, totuşi sunt ţări mari, care pot absorbi imigraţia. Probabil şi faptul că limbile vorbite în respectivele cinci ţări sunt mai uşor de învăţat, dacă nu chiar cunoscute de mulţi români, reprezintă un criteriu.
  • În concluzie, românii nu se tem de imaginea pe care de multe ori mass-media din Italia şi Spania au proiectat-o asupra comunităţii româneşti şi nu consideră cele două ţări ca destinaţii de evitat, ba dimpotrivă. Este posibil ca, în urma discuţiilor din ultima vreme, cota Marii Britanii ca destinaţie de muncă să fi scăzut, ea fiind la un moment dat mai interesantă pentru români decât ne arată cifrele actuale.
  • 56,8% dintre români cred că banii veniţi de la românii plecaţi în străinătate contribuie mult la nivelul de trai al celor din ţară. 30,8% nu împărtăşesc această opinie; 12,4% reprezintă nonrăspunsuri. În mod evident, cei mai mulţi români cred că depindem într-o anumită măsură de banii trimişi în ţară de românii plecaţi la muncă.
  • 74,9% dintre respondenţi cred că românii din străinătate ar trebui să aibă dreptul de a vota la alegerile parlamentare sau prezidenţiale din România.

o Aici trebuie făcută observaţia că respondenţii s-au referit în primul rând la cetăţenii români plecaţi din ţară, consideraţi în continuare ca parte a societăţii şi economiei româneşti, după cum am văzut. 15,1% cred că românii plecaţi în străinătate nu ar trebui să voteze; 10% constituie nonrăspunsuri.

  • Din punct de vedere socio-demografic, persoanele cu venit mare cred semnificativ în mai mică măsură decât celelalte că românii plecaţi din ţară ar trebui să voteze, poate tocmai pentru că nu depind de ajutorul acestora direct.
  • La fel, ideea votului românilor plecaţi în străinătate are mai mare susţinere în Moldova-Bucovina şi Muntenia-Dobrogea-Oltenia decât în Transilvania sau în Banat, ori în Crişana-Maramureş.

Descarcă PDF: INSCOP Pachet romani din afara tarii

[:en]

  • Sondajul ”Barometrul de opinie publică – Adevărul despre România” a fost realizat de INSCOP Research la comanda Adevărul. Sondajul a fost realizat în perioada 28 mai – 3 iunie 2013, pe un eșantion de 1055 persoane și este reprezentativ pentru populația României de 18 ani și peste 18 ani.Eroarea maximă admisă a datelor este de ± 3%, la un grad de încredere de 95%.

ROMÂNII DIN STRĂINĂTATE

  • Jumătate dintre români au rude plecate în străinătate (51,8%). Evident, vorbim despre rude de toate gradele (părinţi, copii, fraţi, verişori, nepoţi, mătuşi, unchi etc). Faptul ne arată că fenomenul emigraţiei, în special după intrarea în UE, a devenit unul structural care implică major stuctura socială şi de rudenie a României. Ne referim la multiple forme de emigrare, între care întrebarea nua discriminat (pentru muncă, temporară, definitivă etc.).
  • Nu există o anumită categorie socio-demografică despre care să se poată spune că are mai degrabă rude plecate în străinătate, fenomenul fiind distribuit omogen pe categorii de educaţie, rezidenţă, persoane active/inactive.Există o uşoară tendinţă ca persoanele cu venit mare să aibă în mai mică măsură rude plecate în străinătate.
  • 38,1% dintre cei care au rude în străinătate declară că acestea le trimit bani, ceea ce înseamnă în jur de 3,5 milioane de români admit că sunt ajutaţi cu bani de rudele aflate în străinătate.60,6% dintre cei care declară că au rude în străinătate nu sunt ajutaţi cu bani de rudele din afara ţării.
  • Practic, peste o treime dintre românii care au rude în străinătate sunt integraţi într-o formă de gospodărie-reţea cu aceştia.

o Sistemul gospodăriei-reţea este cunoscut de sociologii din România încă dinainte de 1989 şi s-a perpetuat după aceea în sensul unei gospodării integrate între rural şi urban, pe baza familiei extinse. Copiii mutaţi la oraş constituiau de facto o gospodărie reţea cu părinţii rămaşi în rural.

o Înainte de 1989 familiile depăşeau penuria de produse utilizând acest sistem de schimb rural-urban. După 1989, tot gospodăria reţea rural-urban ajută familiile extinse să depăşească sărăcia, de data aceasta sărăcia având mai degrabă conotaţie financiară.

o În concluzie, în multe cazuri familiile din România constituie astfel de forme de gospodărie-reţea cu rudele plecate în UE în special, replicând la nivel internaţional modelul „simbiozei” rural-urban bazat pe familia extinsă.

  • Femeile primesc într-o măsură ceva mai mare decât bărbaţii bani din străinătate – diferenţa vine probabil de la soţiile rămase în ţară cu familia, care primesc bani de la soţii plecaţi la muncă. Categoria 36-50 de ani pare a fi cea care beneficiază cel mai puţin de bani trimişi de la rudele din străinătate: în bună măsură, aceasta este categoria vârstei active tipice. Probabil sunt mai ajutaţi tinerii (copiii) şi persoanele peste 50 de ani (părinţii).
  • Persoanele din regiunea Muntenia-Oltenia-Dobrogea primesc în mai mare măsură bani de la rudele din străinătate decât cele din alte zone.
  • Cele mai primitoare ţări pentru românii care muncesc sau vor să muncească în străinătate sunt, în opinia concetăţenilor noştri: Italia (desemnată ca atare de 67,8%), Spania 61,5%, Germania 36,1%, Marea Britanie/Anglia 21,1%, Franţa 19,1%, SUA 5,4%, Grecia 5,3%, Ungaria 4,3%, Austria 4,1% etc. Întrebarea a fost deschisă, subiecţii putând menţiona 3 ţări.
  • În mod evident, destinaţiile clasice pentru muncă ale românilor sunt cel mai bine văzute: Italia şi Spania. Urmează Germania, Marea Britanie, Franţa, desemnate de un număr semnificativ de oameni ca fiind destinaţii dezirabile în cazul migraţiei de muncă.
  • În primul rând trebuie observat că, în ciuda faptului că în toate ţările menţionate pe primele locuri ne-am confruntat în ultimii ani cu atitudini şi chiar cu curente politice anti-imigraţie, în special anti-imigraţia din România şi Bulgaria, ele rămân asociate cu imaginea ţărilor în care imigrantul îşi poate atinge obiectivele.
  • Sunt practic economiile care au absorbit cel mai mult munca imigranţilor în ultimii ani. Deşi Spania şi Italia nu sunt neapărat printre cele mai puternice economii din UE, totuşi sunt ţări mari, care pot absorbi imigraţia. Probabil şi faptul că limbile vorbite în respectivele cinci ţări sunt mai uşor de învăţat, dacă nu chiar cunoscute de mulţi români, reprezintă un criteriu.
  • În concluzie, românii nu se tem de imaginea pe care de multe ori mass-media din Italia şi Spania au proiectat-o asupra comunităţii româneşti şi nu consideră cele două ţări ca destinaţii de evitat, ba dimpotrivă. Este posibil ca, în urma discuţiilor din ultima vreme, cota Marii Britanii ca destinaţie de muncă să fi scăzut, ea fiind la un moment dat mai interesantă pentru români decât ne arată cifrele actuale.
  • 56,8% dintre români cred că banii veniţi de la românii plecaţi în străinătate contribuie mult la nivelul de trai al celor din ţară. 30,8% nu împărtăşesc această opinie; 12,4% reprezintă nonrăspunsuri. În mod evident, cei mai mulţi români cred că depindem într-o anumită măsură de banii trimişi în ţară de românii plecaţi la muncă.
  • 74,9% dintre respondenţi cred că românii din străinătate ar trebui să aibă dreptul de a vota la alegerile parlamentare sau prezidenţiale din România.

o Aici trebuie făcută observaţia că respondenţii s-au referit în primul rând la cetăţenii români plecaţi din ţară, consideraţi în continuare ca parte a societăţii şi economiei româneşti, după cum am văzut. 15,1% cred că românii plecaţi în străinătate nu ar trebui să voteze; 10% constituie nonrăspunsuri.

  • Din punct de vedere socio-demografic, persoanele cu venit mare cred semnificativ în mai mică măsură decât celelalte că românii plecaţi din ţară ar trebui să voteze, poate tocmai pentru că nu depind de ajutorul acestora direct.
  • La fel, ideea votului românilor plecaţi în străinătate are mai mare susţinere în Moldova-Bucovina şi Muntenia-Dobrogea-Oltenia decât în Transilvania sau în Banat, ori în Crişana-Maramureş.

[:]